Dönmeh – Secretul cel mai murmurat in Orientul Mijlociu

Foto – Kemal Ataturk inconjurat de Dönmeh turci

PARTEA I

Acest articol, de Wayne Madsen, publicat in doua parti in strategic-culture.org in Octombrie 2011, analizeaza secta iudeo-cabalista turca Dönmeh, descendenti ai evreilor, care au avut atata influenta in evenimentele istorice in ultimul timp in numita zona.

Exista o istorica „gorila de 300 kile” [„800-pound gorilla”, o forta foarte puternica] care se ascunde in fondul aproape al oricarui incident serios militar si diplomatic care implica Israel, Turcia, Iran, Arabia Saudita, Irak, Grecia, Armenia, kurzii, asirienii, si alti cativa actori din Orientul Mijlociu si Europa de Sud-Est.
E vorba de un factor care in general este numai murmurat la receptiile diplomatice, conferinte de presa si sesiuni de grupuri de experti datorita naturii explozive si polemice a problemei. Si secretul atasat acestei chestiuni a fost motivul pentru care au avut loc atat de multe neintelegeri cu privire la ruperea actualelor a relatii dintre Israel si Turcia, o intarire a relatiilor dintre Israel si Arabia Saudita si cresterea dusmaniei dintre Arabia Saudita si Iran…

Chiar daca este cunoscuta de istorici si experti religiosi, centenara influenta politica si economica a unui grup cunoscut la turci ca „Dönmeh” a inceput recent sa fie pe buzele turcilor, arabilor si israelitilor carora nu le place sa vorbeasca de prezenta in Turcia si in alte parti, a unei secte de turci descendenti dintr-un grup de evrei sefarzi care au fost expulzati din Spania in timpul Inchizitiei spaniole in secolele XVI si XVII.

Acesti refugiati evrei din Spania au fost bineveniti pentru a se instala in Imperiul Otoman si cu timpul s-au convertit intr-o secta mistica a Islamului care in final s-a amestecat cu Kabala evreiasca si credintele sufi islamice semi-mistice intr-o secta care in final a aparat secularismul in Turcia post-otomana.
Este interesanta semnificatia cuvantului „Dönmeh”; nu se refera numai la evreii „convertiti si in care nu poti avea incredere”, ci este si folosit depreciativ cuvantul turc pentru un travestit, sau cineva care afirma ca este ceea ce nu este.

220px-Brockhaus_and_Efron_Jewish_Encyclopedia_e13_783-0

Secta Dönmeh a evreilor a fost fondada in secolul XVII de catre rabinul Sabbatai Zevi, un kabalist care a crezut ca el este Mesias, dar ca a fost obligat sa se converteasca la islam de sultanul Mehmet IV, guvernantul otoman. Multi discipoli ai rabinului cunoscuti ca Sabatei, dar de asemenea „cripto-evrei”, au proclamat in public credinta lor islamica dar in secret practicau forma lor hibrida de iudaism care nu a fost recunoscuta de autoritatile rabinice evreiesti dominante. Cum era impotriva credintei lor sa se casatoreasca in afara sectei, Dönmeh au creat un clan sub-social secret.

Dönmeh urca la putere in Turcia

Multi Dönmeh, impreuna cu evrei traditionali s-au convertit in lideri politici si comerciali puternici in Salonic. A fost acest grup principal al Dönmeh care a organizat Tinerii Turci in secret, cunoscut sub numele de Comitetul de Uniune si Progres, secularistii care l-au dat jos pe sultanul otoman Abdulhamid II in revolutia din 1908, care dupa primul Razboi Mondial, au proclamat Republica post-otomana Turcia, si care au inceput o campanie de epurare a Turciei de mare parte din identitatea islamica dupa caderea otomanilor.

135524-004-4F7243A1

Abdulhamid II a fost batjocorit de Tinerii Turci ca un tiran, dar unica sa adevarata crima a fost ca a refuzat sa se reuneasca cu liderul sionist Theodore Herzl in timpul unei vizite a acestuia la Constantinopol in 1901, si a refuzat ofertele banesti ale sionistilor si ale Dönmeh pentru a acorda sionistilor controlul Ierusalumului. La fel la alti lideri care s-au incrucisat cu sionistii, sultanul Adulhamid II si-a pecetluit destinul cu Dönmeh dupa urmatoarea declaratie in fata curtii otomane: „Il sfatuiesc pe doctor Herzl sa nu faca pasi inainte cu proiectul sau. Nu pot darui nici macar un pumn din acest pamant fiindca nu este al meu ci apartine intregii natiuni islamice. Natiunea islamica a luptat in jihad pentru acest pamant si l.a udat cu sange. Evreii pot pastra banii si milioanele lor. Daca Statul califatului islamic este distrus intr-o zi, atunci ei vor putea lua Palestina gratis! Dar cat inca traiesc eu, prefer sa-mi bag spada in corp decat sa vad Palestina scurtata si separata de Statul islamic”. Dupa ce a fost dat jos de Tinerii Turci Dönmeh ai lui Ataturk in 1908, Abdulhamid II a fost incarcerat in cetatea Dönmeh din Salónic. A murit in Constantinopol in 1918, trei ani dupa ce Ibn-Saud a aprobat o patrie evreiasca sionistilor in Palestina in scrisoarea baronului Rothschild.

kemal

Unul dintre liderii Tinerii Turci din Salonic a fost Mustafá Kemal Ataturk, fondatorul Republicii Turcia.

Cand Grecia a obtinut suveranitatea asupra Salonicului in 1913, multi Dönmeh, fara sa fi reusit sa fie clasificati din nou ca evrei, s-au mutat la Constantinopol, mai tarziu Istambul. Altii s-au mutat la Izmir, Bursa si la recent proclamata capitala a Ataturk si viitoarul sediu al puterii Ergenekon, Ankara.
Unele texte au sugerat ca Dönmeh nu erau mai mult de 150.000 si in principal se gaseau in armata, guvern si afaceri. Alti experti sugereaza ca Dönmeh ar fi reprezentat 1,5 milioane de turci si ca erau mai puternici decat se credea si ca se intindeau in fiecare fateta a vietii turce.

Un Dönmeh, Tevfik Rustu Arak, era un prieten apropiat si consilier al lui Ataturk si a fost Ministrul Afacerilor Externe al Turciei intre 1925 si 1938.

Ataturk, care era Dönmeh, a ordonat ca turcii sa renunte la numele musulmane si arabe. Numele primului imparat „crestin” de la Roma, Constantin, a fost sters din cel mai mare oras Constantinopol. Orasul a fost numit Istambul, dupa ce guvernul turc al lui Ataturk in 1923 a respins numele traditional.

ataturkun-bisiklet-takimi03-bisiklopedi

Au fost multe interogante asupra numelui lui Ataturk, fiindca „Mustafá Kemal Ataturk” era un pseudonim. Unii istorici au sugerat ca Ataturk a adoptat numele sau fiindca era un descendent al rabinului Zevi, auto-proclamatul Mesias al Dönmeh!
Ataturk de asemenea a interzis scrierea araba in Turcia si a obligat sa adopte alfabetul occidental.

Turcia moderna – un Stat Sionist Secret controlat de Dönmeh

268580516_ca6f341a69

mustafa-kemal-ataturk

Suspectele radacini puternic evreiesti ale lui Ataturk, informatie care a fost interzisa timp de decade de catre guvernul turc, care a interzis orice critica la adresa fondatorului Turciei moderne, au inceput sa iasa la suprafata, mai intai in afara Turciei, si in publicatii scrise de autori evrei.

In cartea „Evreii Secreti”, 1973, a rabinului Joachim Prinz, se sustine ca Ataturk si ministrul de Finante Djavid Bey, ambii era compromisi Dönmeh si ca ei erau in buna companie pentru ca „prea multi dintre Tinerii Turci din recent formatul Cabinet revolutionar se rugau lui Allah, dar aveau adevaratul lor profet (Sabbatai Zevi, Mesías din Smirna)”.

Se spune in The Forward din 28 ianuarie 1994, ca Hillel Halkin a scris in The New York Sun ca Ataturk recita rugaciunea evreiasca Shemá Yisrael („Asculta, oh, Israel”), spunand ca e „de asemenea rugaciunea mea”.

Aceasta informatie este din autobiografia scrisa de ziaristul Itamar ben-Avi, care afirma ca Ataturk, cand era capitan in armata turca, a revelat intr-un bar al unui hotel din Ierusalim, intr-o noapte a iernii 1911, ca el era evreu.

In plus, Ataturk a asistat la scoala bazica Semsi Effendi in Salonic, condusa de un Dönmeh numit Simon Zevi.

Halkin a scris ca articolul din New York Sun referitor la e-mailul primit de la un coleg turc: „Acum stiu – si nu am nici cea mai mica indoiala – ca familia tatalui lui Ataturk erau evrei”.

Ataturk a fost si sprijinul sionismului Tinerilor Evrei la crearea unei patrii evreiesti in Palestina dupa primul razboi mondial si in timpul nationalsocialismului, ceea ce a atras Turcia catre Israel si invers.

Un articol in The Forward din 8 Mai 2007 a revelat ca cei din Dönmeh au dominat intre conducerea turca, „de la Presedinte in jos, asa cum si diplomatii cheie… si mare parte din elitele militare, culturale, academice, economice si profesionale din Turcia”… au mentinut Turcia in afara aliantei in timpul celui de al doilea razboi mondial, si l-au impiedicat pe Hitler sa aiba o ruta turca catre zacamintele de petrol din Baku.

In cartea sa The Dönmeh: Jewish Converts, Muslims Revolutionaries and Secular Turks, profesorul Marc David Baer a scris ca multi au avansat in pozitii inalte in ordinele religioase sufí. Israel n-a fost dispus sa descrie masacrul turc al armenilor din 1915 ca „genocid”. Totdeauna s-a crezut ca retinerea Israelului era pentru a nu tulbura relatiile militare si diplomatice ale Israelului cu Turcia. Dar sunt descoperite mai multe probe ca genocidul armean este in mare parte treaba liderilor Dönmeh ai Tinerilor Turci.

Istorici ca Ahmed Refik, care a servit ca functionar in Inteligenta armatei otomane, a afirmat ca obisectivul Tinerilor Turci era sa distruga armenii, care erau majoritar crestini.

Tinerii Turci sub conducerea lui Ataturk, de asemenea au expulzat crestinii greci din orasele turcesti si au incercat sa comita genocidul la scara mai mica a asirienilor, care erau in principal crestini.

índice

Unul din Tinerii Turci din Salonic, Mehmet Talat, a fost functionarul care a implementat genocidul armenilor si asirienilor.
Un mercenar venezuelean care a servit in armata otomana, Rafael de Nogales Méndez, a notat in analele sale ca Talat era cunoscut ca „evreul renegat in Salonic”. Talat a fost asasinat in Germania in 1921 de catre un armean a carui intreaga familie a pierit in genocidul ordonat de „evreul renegat”.

Unii istorici ai genocidului armean cred ca armenii, cunoscuti ca buni oameni de afaceri, au intrat in atentia celor din Dönmeh fiindca aveau mari cunostinte comerciale, si erau considerati ca si concurenti comerciali. Nu este, deci, dorinta de a proteja alianta turco-israeliana cea care a facut ca Israel sa evite orice interes in a cauta motivele din spatele genocidului armean, ci ca Israel si Dönmeh cunosteau faptul ca liderii Dönmeh ai Tinerilor Turci sunt cei care au asasinat mii de armeni si asirieni, si au termminat cu obiceiurile traditionale musulmane din Turcia.

Stiind ca au fost Dönmeh, in alianta cu sionistii din Europa, responsabili de moartea crestnilor armeni si asirieni, de expulzarea crestinilor ortodocsi greci, si de eradicarea culturala si religioasa a traditiilor islamice turce, ar aduce o noua realitate in regiune.

Cipriotii greci si turci traind intr-o insula divizata, armenii care pregatesc vendetta impotriva turcilor, greci si turci certandu-se pentru teritorii, toate popoarele atacate de Dönmeh, ar trebui sa inteleaga ca toti au avut un dusman comun care a fost adevaratul lor urmaritor .

Provocand Guvernul Dönmeh – Batalia Turciei impotriva Ergenekon

Este epurarea adeptilor kemalisti ai lui Ataturk si ai regimului sau secularist Dönmeh, care se afla in spatele investigatiei conspiratiei Ergenekon din Turcia.

Descrierea grupului Ergenekon corespunde complet prezentei Dönmeh in ierarhia diplomatica, militara, judiciara, religioasa, politica, academica, comerciala si jurnalistica a Turciei.

Ergenekon a incercat sa opreasca reformele initiate de succesivi lideri no-Dönmeh, incluzand reintroducerea obiceiurilor si ritualurilor islamice turcesti traditionale, planuind o serie de lovituri, unele de succes precum cel al guvernului islamist al Refah (Bunastare) al Primului Ministru Necmettin Erbakan in 1996, si altele esuate ca
Operatia Sledgehammer, care era destinata sa-l dea jos pe Primul Ministru Recep Tayyip Erdogán in 2003.

Unii reformisti inclinati spre islam, inclusiv presedintele turc Turgut Ozal si premierul Bulent Ecevit, au murit in circumstante suspecte.

Primul ministru decedat democratic, Adnan Menderes, a fost spanzurat in 1961, dupa o lovitura de stat militara.

Politicienii si jurnalistii nordamericani, ale caror cunostinte in ale istoriei unor tari ca Turcia si precedentul Imperiu otoman sunt foarte deficiente, au pictat frictiunile dintre guvernul Israelului si guvernul Primului Ministru Erdogán ca bazate in schimbul Turciei catre islamismul lumii arabe.

Departe de ele, Erdogán si Partidul Justitiei si Dezvoltarii (AKP) se pare ca au vazut in final modul de a se libera de dominatia si cruzimea celor din Dönmeh, fie in forma de simpatizanti kemalisti ai lui Ataturk sau intriganti si complotisti nationalisti in Ergenekon.

Dar cu „Ziua Independentei” Turciei a sosit critica dura a celor din Dönmeh si aliatii lor naturali in Israel si lobby Israelului in SUA si Europa.

Turquía, ca un membru al Uniunii Europene, convenea Europei cat timp cei din Dönmeh ramaneau in functii si permiteau ca bogatia Turciei sa fie furata de bancherii centrali, asa cum s-a intamplat in Grecia.

Cand Israelul a lansat atacul sangeros impotriva vasului de ajutor turcesc catre Gaza, Mavi Marmara, pe 31 mai 2010, motivul nu a fost acela de a indeparta nava de blocada israeliana din Gaza.

Brutalitatea israelienilor care au tras in turci neinarmati, si intr-un turco-american, unii impuscati in cap, potrivit unui raport al Natiunilor Unite, a indicat ca Israelul era motivat de altceva:

  • razbunare si represalii pentru represiunea guvernului turc impotriva Ergenekon
  • curatarea armatei turce si a principalilor lideri de informatii ai Dönmeh
  • inversarea politicilor religioase si culturale anti-musulmane stabilite de fiul favorit al lui Dönmeh, Ataturk, cu aproximativ nouazeci de ani inainte.

Intr-adevar, atacul israelian asupra Mavi Marmara a fost din razbunare pentru detentia de catre Turcia a ofiterilor militari de rang inalt, mai multi oameni de stiinta turci, jurnalisti si toti cei acuzati de a fi facut parte din Ergenekon in complotul pentru rasturnarea guvernului AKP in 2003.

Ascuns in complotul lovitura de stat Ergenekon, este faptul ca Donmeh si Ergenekon sunt legate prin istoria lor, fiind kemalisti, secularisti ferventi, pro-israelieni si pro-sionisti.

Cu temperamente acum incalzindu-se intre Iran, pe de o parte si Israel, Arabia Saudita si Statele Unite, pe de alta parte, ca rezultat al unei afirmatii dubioase prin aplicarea legislatiei SUA privind Iranul, care ar fi planificat asasinarea ambasadorului saudit in Statele Unite pe pamant american, relatia stransa si veche, desi secreta, dintre Israel si Arabia Saudita vine in prim plan.

Legatura israeliano-saudita a inflorit in timpul operatiei Furtuna Desertului, cand ambele tari au fost vizate de rachetele Scud ale lui Saddam Hussein.

PARTEA II

Ceea ce i-ar putea surprinde pe cei care sunt surprinsi asupra conexiunii Dönmeh cu Turcia, este la conexiunea Dönmeh cu la Casa Saud in Arabia Saudita.

Un raport ultra-secret al Mukhabarat irakian (Directia Generala Inteligenctei Militare), „Aparitia Wahabismului si Radacinile sale Istorice – The Emergence of Wahhabism and its Historical Roots”, datat in Septiembrie 2002 si publicat in 13 Martie 2008 de Agentia de Inteligenta a Apararii (DIA) americana in forma sa tradusa in engleza, indica radacinile Dönmeh ale fondatorului sectei wahabita saudita a Islamului, Muhammad ibn-Abdul Wahhab.

middleeast136_03

Marea parte a informatiilor este scoasa din memoriile unui anume „Mr. Humfer” (cum este scris in raportul DIA; „Mr. Hempher”, cum l-a scris registrul istoric), un spion britanic care a folosit numele de „Mohammad”, care afirma ca este un azerí care vorbea turceste, persa si araba, turco, si care a intrat in contact cu que entró en contacto Wahhab la jumatatea secolului XVIII cu misiunea de a crea o secta a Islamului care in final sa dea loc unei revolte arabe impotriva otomanilor si sa pregateasca terenul pentru a introduce Statul Evreu in Palestina.

Memoriile lui Humfer sunt povestite de scriitorul si amiralul otoman Ayyub Sabri Pashá in opera sa din 1888 „Inceputul si raspandirea Wahabismului”.

11403320_1010479792304747_6730089081174006801_n

In cartea The Dönmeh Jews, D. Mustafa Turan scrie ca bunicul lui Wahhab, Tjen Sulayman, era chiar Tjen Shulman, (Solomon) un membru al comunitatii evreiesti din Basora, Irak.

Raportul Inteligentei irakiene de asemenea declara ca Rifat Salim Kabar, in cartea sa The Dönmeh Jews and the Origin of the Saudi Wahhabis, revela ca Shulman in final s-a stabilit in Hejaz, in satul Al-Ayniyah, care este azi Arabia Saudita, undenepotul sau a fondat secta wahabita a Islamului.

Raportul Inteligentei irakiene afirma ca Shulman a fost alungat din Damasc, Cairo si Mecca pentru „sarlatanismul” sau. In sat, Shulman l-a zamislit pe Abdul Wahhab.

muhammad-bin-abdul-wahab-a

Fiul lui Abdul Wahhab, Muhammad, a fondat wahabismul modern.

Citand cartea „Abdul Wahhab Ibrahim al-Shammari, Miscarea Wahabita: Adevarul si Radacinile„, declara ca regele Abdul Aziz ibn-Saud, primul monarh din Arabia Saudita, era descent al lui Mordechai bin-Ibrahim bin-Moishe, un comerciant evreu de asemenea din Basora. In Nejd, Moishe s-a integrat in tribul Aniza si si-a schimbat numele in Markhan bin-Ibrahim bin-Musa. Mordechai l-a casatorit pe fiul sau, Jack Dan, care s-a convertit la Al-Qarn, cu o femeie din tribul Anzah del Nejd. Din acaesta uniune s-a nascut viitoarea familie Saud.

Documentul Inteligentei irakiene revela ca investigatorul Mohammad Sakher a fost obiectivul unui contract saudit pentru a-l asasina din cauza investigatiei sale asupra radacinilor evreiesti ale familiei Saud.

In cartea lui Said Nasir, Istoria Familiei Saud, se afirma ca in 1943 ambasadorul saudit in Egipt, Abdullah bin-Ibrahim al-Muffadal, l-a platit pe Muhammad al-Tamami pentru a fabrica arborele genealogic care sa demonstreze ca familia Saud si Wahhab erau o familie descendenta direct din profetul Mahomed.

La inceputul Primului Razboi Mondial, un functionar evreu britanic din India, David Shakespeare, sa reunit cu Ibn-Saud in Riad, si mai tarziu a condus o armata saudita care a invins un trib opus lui Ibn-Saud. In 1915 Ibn-Saud s-a reunit cu trimisul britanic in regiunea Golfului, Bracey Cocas. Cocas i-a facut urmatoarea oferta lui Ibn-Saud: „Cred ca asta este o garantie pentru supravietuirea dvstra., la fel cum este in interesul Marii Britanii ca evreii sa aiba o patrie si o existenta, si interesele britanice sunt, desigur, in propriul dvstra. interes”.
Ibn-Saud, descendent din evreii Dönmeh din Basora, a raspuns: „Da, daca recunostinta mea inseamna atat de mult pentru dvstra., recunosc de mii de ori sa acord o patrie evreilor in Palestina sau in alta parte decat Palestina”.

Doi ani mai tarziu, secretarul britanic de Externe, Lord Balfour, intr-o scrisoare catre baronul Walter Rothschild, un lider al sionistilor britanici, a declarat: „Guvernul Majestatii Sale vede favorabil stabilirea in Palestina a unui camin national national pentru poporul evreu”.

Pactul avea sprijinul tacit a doi principali actori din regiune, ambii descendenti ai Dönmeh evrei care sprijineau cauza sionista: Kemal Ataturk si Ibn-Saud.

Actuala situatie din Orientul Mijlociu ar trebui sa fie vazuta sub aceasta lumina, dar istoria din regiune a fost curatata de anumite interese religioase si politice evidente.
Dupa Primul Razboi Mondial britanicii au usurat venirea la putere a regimului Saud in fostele provincii Hejaz si Nejd ale Imperiului otoman.

Familia Saud a stabilit wahabismul ca religie statala a noului regat Arabia Saudita si, la fel ca si kemalistii Dönmeh in Turcia, au inceput sa se mobilizeze impotriva altor credinte si secte islamice, inclusiv sunitii si shiitii. Wahabistii Saud au obtinut ceea ce kemalistii Dönmeh au fost capabili sa obtina in Turcia: un Orient Mijlociu fracturat care era copt pentru desenele imperialiste occidentale si care a pus bazele crearii statului sionist Israel.

Statele profunde si cei din Dönmeh

In timpul vizitelor in Turcia in 2010, am avut ocazia sa vorbesc de „Statul profind” Ergenekon cu functionari turci importanti.
A fost mai mult decat evident ca discutiile asupra retelei Ergenekon si conexiunile „straine” sunt o tema foarte sensibila. De asemenea, un functionar superior turc de politica externa a soptit ca existau alte „State profunde” in natiunile din jur, si, Egipt, Arabia Saudita, Iordania, Siria, … au fost numite pe numele lor.

Considerand legaturile intre Ergenekon si Dönmeh in Turcia, si legaturile apropiate cu Inteligenta si militarii in Saud, descendenti ai Dönmeh, si wahabitii in Arabia,
rapoartele de legaturi apropiate intre expulzatul presedinte Hosni Mubarak si seful Inteligenctei sale Omar Suleiman si guvernul lui Binyamin Netanyahu in Israel, pot fi vazute intr-o lumina complet noua…
Si asta ar explica sprijinul lui Erdogan in revolutia din Egipt: In Turcia a fost o revolutie democratica care a franat influenta celor din Dönmeh.

Influenta wahabitilor salafisti in noul guvern libian de asemenea explica de ce Erdogan a fost gata sa stabileasca relatii cu rebelii cu sediul in Benghazi pentru a ajuta sa opreasca influenta wahabitilor, aliati naturali ai dusmanilor sai, cei din Dönmeh (Ergenekon) din Turcia.

Dorinta lui Erdogán de a lamuri registrul istoric restaurand istoria curatata de kemalisti si Dönmeh, a atras declaratii dure din partea guvernului Israelului, ca el este un neo-otoman care este dispus sa formeze o alianta cu Fratia Musulmana in tarile arabe.

Clar, cei din Dönmeh si fratii lor sionisti din Israel, si din alte parti, sunt ingrijorati de revizionismul istoric in ceea ce priveste Dönmeh si sionistii, inclusiv rolul lor in genocidul armean si asirian, si negarea sa a genocidului armean este deja expusa.

In Egipt, care a fost odata un domeniu otoman, a fost o revolutie populara care l-a dat jos pe echivalentul Dönmeh in ceea ce priveste regimul lui Mubarak.

„Primavara araba” egipteana de asemenea explica de ce israelitii au fost atat de rapizi pentru a ucide sase politisti egipteni la frontiera la putin timp dupa ce noua pasageri turci fusesera asasinati la bordul Mavi Marmara, unii dintre ei impuscati in cap in stil executie, de catre trupe israeliene.

Doctrina Dönmeh abunda in referinte la amalecitii Vechiului Testament, un trib nomad, care s-a ordonat, de catre dumnezeul evreilor, sa fie atacat de evreii din Egipt pentru a face loc celor care il urmau pe Moise in regiunea sud a Palestinei.

In Biblie, in Cartea Judecatorilor, Yahve fara succes ii ordona lui Saul: „Acum mergi si loveste Amalek si distruge tot ceea ce ei au. Nu-i lasa in viata, ucide atat barbati cat si femei, copii, batrani, boi si oi, camile si magari”.

Dönmeh, a carui doctrina este de asemenea prezenta intre hasídici si alte secte ortodoxe ale iudaismului, se pare ca nu au nicio problema sa substituie armenii, asirienii, turcii, kurzii, egiptenii, irakienii, libanezii, iranienii si palestinienii, facand asalturi militare si pogroame precum cele cu amalecitii.

Cu guvernele reformiste din Turcia si Egipt mult mai dispuse sa examineze fondul celor care au divizat lumea islamica – Ataturk in Turcia si Mubarak in Egipt – Saud-itii sunt, probabil, constienti de faptul ca este doar o chestiune de timp inainte ca legaturile lor cu Israelul, atat cele moderne, cat si istorice, sa fie pe deplin expuse.

Este logic ca Saud-itii au avut succes in proiectarea unui complot care implica agenti ai guvernului iranian incercand sa asasineze ambasadorul Saudit la Washington intr-un restaurant din Washington DC fara nume.

Raportul Inteligentei irakiene probabil se referea la sionisti si la Dönmeh cand a declarat: „se straduiesc sa…ucida musulmani, sa distruga si sa provoace tulburari”. De fapt raportul se referea la wahhabiti.

Cu noua libertate in Turcia si Egipt pentru a examina trecutul, exista mai multe motive pentru Israel si aliatii lui, la fel ca si pentru ca Saud-iti, sa suprime adevarurile istorice ale Imperiului otoman, Turciei seculare, originilor Israelului si Casei Saud.

Cu diversi actori care acum cauta razboiul cu Iran, adevarata istorie a Dönmeh si influenta sa in evenimentele trecutului si cele actuale din Orientul Mijlociu, este acum si mai importanta.  SURSA

Deja un comentario

Tu dirección de correo electrónico no será publicada. Los campos obligatorios están marcados con *