Zvastica – stravechi simbol religios

Atât în Europa cât și-n Asia, zvastica a fost considerată întotdeauna un semn magic. În acest sens a folosit-o Hitler și Thule, care cunoșteau foarte bine simbolistica și puterea ei, dar ni s-a transmis că zvastica e ceva oribil, fascist, interzis. În zvastică s-a văzut simbolul Soarelui, izvor de viață și fecunditate, cât și al tunetului, manifestare a mâniei divine ce trebuie conjurată. Spre deosebire de cruce, de triunghi și semilună, zvastica nu este un semn elementar care să fi putut fi inventat și reinventat în orice epoca a omenirii și în orice punct de pe glob, cu o simbolistică de fiecare dată diferită. Este primul semn trasat cu o intenție precisă, iar studiul lui pune problema originilor comune ale diferitelor religii și relațiile preistorice dintre Europa, Asia și America.

Urma cea mai veche a fost descoperită în Transilvania și datează de la sfârșitul așa-zisei epoci a pietrei șlefuite. Ea poate fi regasită pe sute de fuse ce datează din secolul al XIV-lea î. Chr., și printre vestigiile Troiei. Apare în India în secolul al IV-lea î. Chr. și în China secolului al V-lea d. Chr., iar un secol mai târziu budismul japonez nou apărut și-a facut din zvastică emblema. Este un simbol exclusiv arian, fiind total necunoscut în toata regiunea semitică (Egipt, Chaldeea, Asiria și Fenicia).
În 1891, Ernest Krauss atrage atenția publicului germanic asupra acestui fapt, iar Guido List descrie, în 1908, zvastica drept un simbol al purității sângelui, dublat de un semn de cunoaștere ezoterică revelat prin descifrarea epopeii runice a Eddelor.

La Curtea Rusiei, crucea încârligată a fost introdusă de țarina Alexandra Feodorovna, probabil sub influența mediumului Badmaiev, personaj bizar format în Lhassa și care a stabilit mai apoi numeroase legături cu Tibetul. Or, Tibetul este una din regiunile lumii unde zvastica dextrogiră sau levogiră este foarte cunoscută. Înainte de a fi executată, țarina a desenat pe peretele casei Ipatiev o zvastică, însoțită de o inscriptie. Dupa ce desenul a fost fotografiat în grabă, inscripția a dispărut. Kutiepov se pare că a intrat în posesia fotografiei făcute la 24 iulie, în vreme ce fotografia oficială datează din 14 iulie. Tot el ar fi primit în păstrare icoana descoperită asupra țarinei, în interiorul căreia a găsit un alt mesaj, ce făcea aluzie la societatea secretă a Dragonului Verde.

Dupa opinia unui agent secret, ce avea să fie otrăvit ulterior în chip misterios și care uza în romanele sale pseudonimul Teddy Legrand, Kutiepov, dispărut fără urmă, ar fi fost răpit și ucis pe iahtul cu trei catarge al baronului Otto Bautenas, asasinat și el mai tarziu. Teddy Legrand scrie: „Marele vapor alb se numea Asgard. Fusese, deci, botezat oare întamplator, cu un cuvânt prin care legendele islandeze desemnează Regatul Regelui Thule?”.

Conform lui Trebich Lincoln, care se prezenta ca fiind Djorni Den, societatea Verzilor, înrudită cu societatea germană Thule, își avea originea în Tibet. La Berlin, un călugar tibetan supranumit „omul cu mănusi verzi”, care anticipase de trei ori în presă, cu exactitate, numărul de deputați nazisti trimiși în Reichstag, îl primea regulat pe Hitler. El era, potrivit inițiaților, deținătorul cheilor care „deschid regatul Agartha”.

În Austria, grupul Edelweis anunța, în 1928, că un nou Mesia se născuse, iar în Anglia sir Musely și Bellamy proclamau în numele doctrinei horbigeriene, că lumina se pogorâse asupra Germaniei, în timp ce în America apareau „Potecile de argint” ale colonelului Ballard. S-a manifestat însă și o rezistență din partea unor englezi de seamă, care și-au dat seama că mișcarea căpata aspectul unei religii luciferice.

Interesant este faptul că în momentul în care a apărut „Mein Kampf”, s-a publicat si cartea rusului Ossendowschi, „Bêtes, Hommes et Dieux”, în care se aflau rostite public pentru prima dată numele de Shambhala si Agartha.

În mod cu totul „întamplător”, în cursul aceluiași an, a fost publicată și cartea israelitului ortodox Velikovski, „Lumi în coliziune”, care a cunoscut un succes mondial. Conform legendei, acum 30-40 de veacuri exista în regiunea Gobi o mare civilizație, dar, în urma unei catastrofe, teritoriul a fost transformat în deșert, iar cei care au scăpat au emigrat, unii către nordul Europei, ceilalți către Caucaz. Zeul Thor din legendele nordice ar fi fost unul dintre eroii acestei migrații. Inițiații din grupul nazist Thule erau încredințați că acești emigranți din Gobi constituiau rasa fundamentală a omenirii, trunchiul arian și de aceea Haushoffer predica necesitatea de a cuceri toată Europa Orientală, Turkestanul, Pamirul, Gobi și Tibetul. Aceste țări constituiau pentru ei „ținutul-inimă” și de aceea considerau că oricine controlează acest ținut, controlează globul.

După René Guenon, autorul celebrei cărți „Le Roi du Monde”, legenda susține că după cataclismul din Gobi, Stapânii Înaltei Civilizații, Deținătorii Cunoașterii, Fiii Inteligențelor din Afară, s-au așezat într-un imens sistem de caverne sub munții Himalaya. În inima acestor caverne, s-au scindat în două grupuri, unul urmând „calea mâinii drepte”, celălalt „calea mâinii stângi”. Prima cale și-ar avea centrul la Agartha, loc de contemplare, cetate ascunsă a binelui, templu al neparticipării la lume. A doua trece prin Shambhala, cetate a violenței și a forței, ale cărei puteri comandă elementele, masele de oameni și grăbesc ajungerea umanității la „răscrucea timpurilor”. Magilor conducători de popoare le-ar fi posibil să facă un pact cu Shambhala prin mijlocirea jurămintelor și sacrificiilor.

Omenirea nu știe înca de unde vine și încotro se îndreaptă. Marile taine ale existenței și sensurile istoriei sunt păstrate sub cheie în cercuri închise, extrem de reduse. Autorul cărții încearcă să ridice vălul ignoranței, voit cultivate de știința oficială, prezentând publicului larg perspective nebănuite. 

Sursa: Os. KuhlenSistemul ocult de dominare a lumii- Istoria secretă a umanității.

Deja un comentario

Tu dirección de correo electrónico no será publicada. Los campos obligatorios están marcados con *