Unde este ţara şi unde sunteţi voi?

O păsărică îmi şopteşte despre existenţa unei generoase pungi de gaze în zona Sânnicolau Mare-Deszk. Chestiune despre care ştiu atât românii cât şi ungurii. Din câte ştiam noi, prin Banat s-au căutat ceva gaze de şist, dar fără mare succes. Şi cu îngrijorarea teribilă a localnicilor. Despre existenţa unui zăcământ clasic de anvergură n-a vorbit nimeni nimic la nivel oficial.

Chiar şi un copil ştie că exploatarea terestră e banală şi nu necesită costuri mari. De asemenea, fiind un zăcământ situat într-o zonă de graniţă, logica elementară ne spune că cele două ţări ar trebui să se bată pe el. E logic că cel care investeşte mai repede şi mai mult în exploatare are parte de cea mai mare cantitate de gaze. Cu toate acestea, nu se mişcă nimic nici în Ungaria şi nici în România.

De partea cealaltă, este o ţăcăneală teribilă pentru exploatarea cât mai rapidă a gazelor din Marea Neagră. Mai mult, cu complicitatea guvernului-marionetă de la Bucureşti, din acea exploatare nici nu vom alege cu mai nimic. Nu spun că în varianta finală a Ordonanţei pe care liberalii o vor abroga ne-am fi ales cu mare lucru, dar tot era mai mult decât dublu faţă de ceea ce vom încasa după abrogare.

Punând totul cap la cap, observăm că e ceva care nu rimează deloc. Pe de o parte, în urma unor presiuni radicale, am cedat pe gratis nişte resurse extrem de valoroase din Marea Neagră. De partea cealaltă nu se fac presiuni deloc pentru gazele din nordul Banatului. Mai mult, ungurii par cuprinşi de o bunăvoinţă extremă în condiţiile în care nu sar să exploateze ei punga de gaze.

De altfel, beneficiarii direcţi ai gazelor din Marea Neagră sunt tot ungurii deoarece ei le vor dispeceriza. Vă daţi seama ce umilinţă? Resursele noastre sunt extrase de americani austrieci, ruşi şi distribuite de unguri. Nu vi se pare ciudat că în toată această ecuaţie România apare doar la capitolul „cedează”, în timp ce toţi ceilalţi păduchii sunt la capitolul „beneficiază”?

Ce se întâmplă totuşi? De ce există acest orb al găinii atât de-o parte cât şi de cealaltă a graniţei, în condiţiile în care ungurii au fost dintotdeauna extrem de atenţi la ce să poată trage de-aici?

Hai să extindem puţin contextul şi să constatăm că statul român a cam pus batista pe ţambal în ceea ce priveşte cam toate exploatările de peste Carpaţi. Acum riscăm să plătim şi o despăgubire uriaşă pentru Roşia Montana. Nu-s obligatoriu un susţinător al exploatării de-acolo, dar de ce după ce ai semnat un contract ai lăsat-o baltă cu riscul de a plăti despăgubiri imense?

Să mai facem ceva observaţii la faţa locului. De treizeci de ani România pompează bani sănătoşi în investiţii peste Carpaţi. Întreaga infrastuctură din zona Ardealului e modernizată în timp ce în Muntenia şi-n Moldova e jale. Nicio autostradă nu are voie să traverseze Carpaţii. Mult trâmbiţata autostradă Piteşti-Sibiu e programată să înceapă tot din zona Sibiului şi se va termina în dreptul comunei Boiţa, înainte de intrarea în munţi. Orice om normal s-ar întreba de ce nu porneşte acea autostradă, în paralel, şi din Piteşti? Nu vi se pare ciudat?

O analiză a cheltuielilor bugetare de la Revoluţie până azi arată limpede că majoritatea investiţiilor s-au făcut cu precădere în Transilvania-Banat-Crişana. Asta în timp ce media radicală din Cluj susţine că „miticii ne mănâncă banii”. O chestiune absolut falsă întrucât Clujul, cel puţin din 2004 încoace, a păpat mult mai mulţi bani decât a produs. Iar zonele sărace din Ardeal, tot cu bani de la Bugetul Central au fost susţinute. De altfel nici nu-ţi trebuie cifre. Trebuie doar să faci o călătorie şi-o să vezi că, în timp ce-n restul ţării îţi blestemi zilele, acolo toată infrastructura rutieră e pusă la punct. Iar asta nu ţine de „mitici” vs „harnicul ardelean”, întrucât CNAIR, CNADNR, MT s.a.m.d. sunt instituţii centralizate care aruncă banii preponderent spre Ardeal.

Înainte de a trece mai departe aş vrea să-i rog pe cititorii mei din acea zonă să nu intre în logica propagandei care li se toarnă în ureche de la Revoluţie încoace, ci să privească atenţi la ceea ce am de spus întrucât nu-i vorba de-un cretinism cu accente de patriotism local, ci de un fenomen care s-ar putea să nu le placă nici lor. Cu toate că până acum au fost privilegiaţi în ceea ce priveşte investiţiile ţării, la nivel de om de rând, toate aceste „beneficii” nu se simt decât indirect. Într-adevăr, mulţi se bucură de o infrastructură mai bună, dar şi-au făcut o analiză în ceea ce priveşte câştigurile directe? Salariile în zonele menţionate sunt proaste. Să luăm ca exemplu fruntaşii de-acolo, că tot se mândresc ei – gâdilaţi de propagandă – că-s „ăi mai din frunte”. Într-adevăr, Clujul, Timişul şi Sibiul sunt judeţe în care media salarială e una generoasă, cea mai mare din zonă (3105, 2869, respectiv 2743). Propagandistic, se compară cu Bucureştiul, comparaţie de-a dreptul aberantă. Culmea e că, în ciuda faptului că economic Bucureştiul e mai mare decât toate cele trei zone puse la un loc, costul vieţii din „paradisurile de peste munţi” e mai mare decât cel din Bucureşti, în condiţiile în care salariile sunt substanţial mai mici (media în Bucureşti trece de 3600 RON). Şmecherii care controlează imobiliar şi economic zonele respective, profită de preţurile mari, în timp ce populaţia e drogată de o propagandă care-i spune că trăieşte într-un colţ de rai. Un colţ de rai care-i stricat de „mitici”. De ce totuşi se întâmplă toate acestea?

E simplu. Master planul la care nu s-a renunţat niciodată presupune ruperea României pe linia arcului Carpatic. Ungurii speră să profite cât se poate în urma incertitudinilor rezultate din dezintegrare, punând în discuţie Trianonul, ca de fiecare dată. De-aceea nu există interesul de a se exploata nicio resursă din zonă, în schimb există o imensă propagandă pentru exploatarea resurselor aparţinând vechiului Regat. De-aceea americanilor li se dăduse liber la exploatarea de la Pungeşti, în timp ce prin zona Timişoarei mai mult s-au distrat în condiţiile în care aceea este o zonă cunoscută încă din vremea comunismului ca fiind bogată în şisturi bituminoase.

Generaţii întregi de politicieni veniţi din Ardeal şi aflaţi sub comanda serviciilor secrete maghiare, austriece sau germane au avut ca principal obiectiv devierea unei hălci disproporţionat de mare din bugetul ţării spre zona care urmează să se despartă, condamnând restul la subdezvoltare. Nu vi se pare ciudat că în propaganda „de la Cluj” se vorbeşte despre întreţinuţii din Moldova, uitându-se că Bistriţa, Maramureşul şi Satu-Mare sunt cumva la fel de sărace ca Vrancea, Suceava şi Botoşani? Nu vi se pare ciudat că Ungaria s-a opus oricărei exploatări din Ardeal invocând probleme de mediu?

Acum, mai mult ca oricând, cei care se simt români ar trebui să privească atenţi la interesul comun. Trebuie realizat că, indiferent de zona în care te afli, vei fi privit cu seriozitate atunci când eşti puternic, iar puternic sigur nu eşti când te găseşti scindat în mai multe stătuleţe impotente şi aflate sub influenţa unora care ştiu să-şi vadă interesul. Poate realizaţi acum, pe ultima sută de metri că România a ajuns să fie condusă de un etnic german şi de unul maghiar, că serviciile secrete sunt sub ocupaţie diversă (spun aşa ca să nu pierd timpul cu enumerarea!), iar armata nu mai există decât, eventual, ca instrument bugetofag servind interese care n-au nimic de-a face cu noi.

Fac un apel la raţiunea voastră: treziţi-vă înainte ca o mână de ticăloşi să vă vândă ca pe vite! Scăpaţi naiba odată de toate obsesiile care v-au fost induse! Înainte de-a fi orice altceva sunteţi români! Dacă v-a ajuns străină esenţa voastră, atunci o să vă meritaţi soarta. Treziţi-vă, oameni buni! Ieşiţi din letargie!

SURSA trenduri.blogspot.com

Deja un comentario

Tu dirección de correo electrónico no será publicada. Los campos obligatorios están marcados con *