Woodstock a avut loc în timpul pandemiei

21/05/2020 | de Jeffrey Tucker

În timpul vieții mele a mai existat o epidemie de gripă ucigașă în Statele Unite. Gripa s-a răspândit din Hong Kong în SUA, sosind în decembrie 1968 și având punctul culminant un an mai târziu. În cele din urmă a ucis aproximativ 100.000 de americani, majoritatea peste 65 de ani, iar la nivel mondial au decedat un milion de persoane.

Speranța de viață medie în acele timpuri era de 70 ani, pe când astăzi este 78. SUA avea o populație de 200 milioane locuitori, pe când astăzi are 328 de milioane de locuitori. De asemenea, era o populație mai sănătoasă, care nu avea probleme de obezitate. Dacă ar fi posibil să extrapolăm informațiile despre moarte bazându-ne pe populație și demografie, astăzi, cu epidemie de Covid-19, am avea un sfert de milion de decese. Așadar, din punct de vedere al mortalității, gripa de atunci era la fel de mortală și înspăimântătoare ca și Covid, dacă nu chiar mai mortală, deși vom avea timp să putem verifica acest lucru.

„În 1968/1969, pandemia H3N2 a ucis mai mulți americani decât au murit la un loc în timpul războaielor din Vietnam și Coreea.”, scrie Nathaniel L. Moir în „National Interest”. Iar acest lucru s-a petrecut în viața fiecărui american care are astăzi peste 52 de ani.

Aveam pe atunci cinci ani și nu-mi amintesc nimic din toate acestea. Mama mea își aduce aminte vag că era mai atentă și spăla suprafețele, încurajându-i în același timp pe părinții ei să fie grijulii. Altfel, nimeni nu își mai amintește nimic de acele zile. De ce?

Nu s-a închis nimic cu forța. Majoritatea școlilor au rămas deschise. La fel și afacerile. Puteai merge la filme. Puteai merge în baruri și restaurante. John Fund are un prieten care povestește cum a mers la un concert Grateful Dead. În fapt, oamenii nu mai țin minte sau nu mai sunt conștienți de faptul că faimosul concert de la Woodstock din august 1969 – planificat să aibă loc în ianuarie, în timpul celei mai rele perioade – s-a ținut în timpul unei epidemii de gripă letale care a ajuns la apogeu abia șase luni mai târziu. Nimeni nu s-a gândit la virus care, la fel ca cel de astăzi, îi afectează în special pe cei care nu fac parte din categoria celor care merg la concerte.

(Notă: într-o versiune preliminară am spus că nu s-au închis școlile. Dar un cititor mi-a indicat un articol academic care spunea că „în 23 de state s-au închis școlile și colegiile”, dar sugestia este că ele s-au închis din cauza absenteismului. Aceasta ilustrează cât de conștienți erau oamenii pe atunci de boală. Practica de ține afacerile și școlile deschise era voluntară.)

Piețele nu s-au prăbușit din cauza gripei. Congresul nu a votat legi. Banca centrală nu a făcut nimic. Nici măcar un singur guvernator nu a luat măsuri pentru a pune în aplicare distanțarea socială, „aplatizarea curbei” (deși sute de mii de oameni erau spitalizați) sau interzicerea adunărilor. Nicio mamă nu a fost arestată pentru că și-a dus copiii în alte case. Niciun surfer nu a fost arestat. Nicio grădiniță sau centru de îngrijire pentru copii nu a fost închis deși existau mai multe morți în rândul copiilor decât ceea ce vedem noi astăzi. Nu au apărut sinucideri, șomaj sau abuz de droguri din cauza gripei.

Media a urmărit subiectul, dar nu a devenit vreodată o mare problemă.

Bojan Pancevski en Twitter: "Thanks Magnus! It's the ...

După cum remarcă Bojan Pancevski în Wall Street Journal, „în 1968-70, organele de presă au acordat o atenție fugitivă virusului, concentrându-se pe evenimente precum aterizarea pe Lună, Războiul din Vietnam, revoluția culturală, protestele studenților, revoluția sexuală.”

Singurele măsuri luate de guverne a fost de a colecta informații, a urmări și a aștepta, a încuraja testarea și vaccinul șamd. Comunitatea medicală a fost principala responsabilă pentru a rezolva această problemă, după cum era de așteptat. Toată lumea credea că boala are nevoie de un răspuns medical, nu politic.

Nu era ca și cum guvernele nu erau gata să intervină în alte probleme. Aveam Războiul din Vietnam, asistența socială, locuințele publice, regenerarea urbană, ascensiunea asigurărilor medicale și sociale. Aveam un președinte care se jura că va face să dispară sărăcia, analfabetismul și bolile. Guvernul era la fel de băgăcios, dar dintr-un motiv oarecare, nimeni nu se gândea la carantină.

Ceea ce ridică întrebarea: de ce acum este altfel? Vom încerca să găsim un răspuns la această problemă zeci de ani de acum încolo.

A fost o diferență faptul că mass media ne-a invadat viețile cu nesfârșite anunțuri? S-a schimbat ceva în filosofia noastră astfel încât noi acum credem că politica este responsabilă pentru toate detaliile vieții noastre? A existat un element politic în media care a exagerat proporțiile acestei epidemii ca o răzbunare împotriva lui Trump și a deplorabililor săi? Sau închinarea noastră adulatorie în fața modelărilor predictive a scăpat de sub control până într-acolo încât l-am lăsat pe un fizician cu modele ridicole să determine guvernele lumii să violeze drepturile a miliarde de oameni?

Poate că au contat toate astea. Sau poate că există ceva mai ocult la mijloc, după cum ar vrea unii conspiraționiști să creadă.

Indiferent cum stau lucrurile toți trebuie să dea o explicație.

Țin minte că părinții mei făceau parte dintr-o generație care credea că au o perspectivă sofisticată asupra virușilor. Înțelegeau că oamenii mai puțin vulnerabili care iau virusul nu doar că își întăresc sistemul imunitar, dar contribuie la atenuarea răspândirii virusului prin „imunitatea de grup”. Aveau un întreg protocol prin care îl făceau pe un copil să se simtă mai bine dacă era bolnav. Primeam o jucărie, înghețată fără limită, un umidificator în cameră etc.

Mă felicitau constant pentru că-mi întăream imunitatea. Făceau tot ce puteau să mă simt împăcat cu virușii mei, în același timp în care încercat tot ce puteau să mă scape de ei.

Dacă ar fi fost atunci instituită carantina, nu s-ar mai fi ținut Woodstock.

Ce s-a întâmplat de atunci? S-a pierdut un fel de cunoaștere, cum a fost cazul cu scorbutul, când aveam la un moment expertiza dar apoi cunoașterea s-a pierdut și a trebuit să fie redescoperită? Pentru Covid-19, ne-am întors la politici și concepții medievale. E foarte straniu.
Nu poate exista un contrast mai mare între 1968 și 2020. Ei erau isteți. Noi suntem idioți. Sau cel puțin guvernele erau/sunt așa.

ContraMundum

Deja un comentario

Tu dirección de correo electrónico no será publicada. Los campos obligatorios están marcados con *