ONU tocmai a anunțat pacea mondială

06/07/2020    |   de James Corbett

Kumbaya și dați mai departe șampania! Gata, avem pace mondială!

Cum, n-ați auzit? Consiliul de Securitate al ONU tocmai a trecut o rezoluție prin care solicită încetarea focarelor de război, ca un fel de „pauză umanitaristă”, deoarece lumea trebuie acum să se ocupe de pandemia de coronavirus care (ni se spune) creează un dezastru de proporții în rândul populației.

Sau după cum s-a exprimat ONU:

„Consiliul de Securitate a repetat miercuri apelul secretarului general pentru o încetare a focului, cu scopul de a combate epidemia de coronavirus care deja a secerat mai bine de un milion de vieți. Liderul ONU a salutat această mult așteptată decizie, cerând statelor de a-și dubla eforturile pentru pace.”

De aici aflăm trei lucruri:

Liderii noștri măreți ne iubesc și le pasă de noi și vor să ne protejeze în aceste vremuri grele.

Pandemia este ceva real și trebuie că este ceva foarte foarte grav, doarece altfel ce ar determina Consiliul de Securitate să facă asta?!

Ne putem aștepta la 90 de zile de rai pământesc în care țările vor lăsa jos armele și vor trăi în pace și armonie.

Nu-i așa?

Ei bine, nu chiar. Vedeți voi, rezoluția le cere statelor membre să înceteze operațiunile militare cu excepția „operațiunilor militare contra Statului Islamic din Irak și Levant, contra frontului Al-Qaida și Al Nusra, și împotriva tuturor indivizilor, grupurilor și entităților asociate cu Al-Qaida sau ISIS, sau alte grupuri desemenate de Consiliu ca fiind teroriste.” Dar în afară de acest mic și insignifiant asterics, cam asta e. S-a terminat războiul! … Cel puțin pentru trei luni.

Dar stați un pic, de ce s-au apucat atunci saudiții să lanseze o nouă campanie militară împotriva yemeniților? Nu au primit informarea? Ce se întâmplă aici?

Să începem prin a analiza ideea unui armistițiu de 90 de zile (cu excepția cazului în care te lupți cu băieții foarte răi). Ar trebui asta să însemne pentru restul lumii că bombardamentele și violența sunt în regulă cât timp nu îi distrage pe oameni de la a se panica cu privire la Sperietoare Oficială du Jour (i.e. coronavirus)? Dacă, după 90  de zile, coronavirusul nu mai este promovat ca fiind amenințarea existențială pentru umanitate, atunci vor deveni războiul și măcelărirea reciprocă din nou „umanitariste”?

Bineînțeles că o astfel de teză nu rezistă la cea mai superficială analiză. Desigur că este un sentiment frumos pe care îl poate simți toată lumea („da, ar trebui să oprim războiul pentru o perioadă de timp!”) dar tocmai aici se află problema; este o mișcare de relații publice menită să înșurubeze în capetele noastre Consiliul de Securitate și „pauza umanitaristă” și „pacea mondială” astfel încât să sfârșim cu sentimente calde despre ONU și să ajungem să credem că există un fel de instituție guvernamentală globală care poate opri războiul pocnind din degete.

(V-am spus că saudiții tocmai au bombardat din aer un sat din Yemen?)

Ca de obicei, există un grăunte de adevăr în acest sentiment. Fără liderii noștri care conspiră fără întrerupere pentru a pompa mânia publică împotriva unor dușmani și a achizițiilor de miliarde de dolari de echipamente militare, este îndoielnic că ar exista cine știe ce război acum. Chiar credeți că sauditul obișnuit ar avea vreo motivație să finanțeze și să echipeze forțele aeriene, apoi s-ar înrola voluntar pentru a bombarda satele din Yemen, a nenoroci bărbați, femei și copii pe care nu i-a văzut vreodată și care nu i-au făcut nimic, doar așa de dragul faptei?

Așadar, da, dacă elitele globale vor într-adevăr să avem pace mondială, nu ar fi numai posibil, ci ar fi ceva destul de direct. Ar trebui doar să demonteze mașina de război pe care au creat-o (…)

Dar bineînțeles că nu vor face asta. În loc de asta, suntem serviți cu o scamatorie de PR a Consiliului de Securitate care cere „pauză umanitaristă.”

Deci, nu, această rezoluție nu înseamnă nimic important pentru aceia care caută într-adevăr pacea mondială. Ceea ce confirmă însă din nou și din nou – după cum am arătat de nenumărate ori de când a început această criză a coronavirusului – că ADEVĂRATA amenințare la adresa păcii mondiale este războiul pe care acești lideri greșiți îl poartă împotriva propriilor populații.

Semnele acestui război sunt peste tot vizibile.

Pot fi văzute în foaia de parcurs a Comisiei Europene pentru implementarea unui card/pașaport pentru vaccinarea obișnuită până în 2022.

Pot fi văzute în inițiativa ONU „Verificat, care amenință să „contraatace răspândirea de informații false despre Covid-19 prin răspândirea informațiilor bazate pe fapte” (Și cred că știm cu toții ce înseamnă asta.)

Pot fi văzute în țintirea deliberată a bătrânilor din aziluri pentru a umfla artificial numărul morților în această criză.

Pot fi văzute în vaccinările obligatorii, carantină, închideri, și toate celelalte legi, reglementări și reguli care încearcă să restrângă drepturi și libertăți fundamentale în această nouă Epocă a Biosiguranței.

În fiecare dintre aceste cazuri, acțiunile întreprinse de guverne contra propriilor popoare sunt amenințări la adresa păcii și stabilității (ca să nu mai vorbim de economie) pentru majoritatea oamenilor. Departe de a aduce pacea mondială, acești lideri care nu ar trebui să fie lideri poartă război împotriva exact a acelor oameni pe care pretind că-i conduc.

Și, bineînțeles, Consiliul de Securitate al ONU nu este interesat să sfârșească (sau măcar să facă o „pauza umanitaristă”) aceste amenințări la adresa umanității. Nu, însăși ideea că acești clovni și marionete de la ONU pot să ofere pacea mondială (sau o „pauză umanitaristă) printr-o simplă rezoluție (care expiră în 90 de zile) este evident absurdă. A crede că își doresc pacea mondială este chiar și mai absurd.

Liderii mondiali nu sunt interesați de pacea mondială. Nu vor pacea pe care oamenii o caută când sunt eliberați de entitățile care încearcă să-i urmărească, să-i supravegheze, să-i controleze și să-i penalizeze pentru fiecare mișcare. Aceasta este o perspectivă asupra păcii care nu apare niciodată în scamatoriile de PR ale ONU.

Acum, însă, să stăm cu ochii pe ceas până când armistițiul va fi încălcat … oh, stați un pic. Deja este prea târziu.

ContraMundum

Deja un comentario

Tu dirección de correo electrónico no será publicada. Los campos obligatorios están marcados con *