De ce este important studiul Holocaustului în școli?

* K.S: De ce este mai important Holocaustul evreilor decât Holocaustul comunist? De ce să nu învețe elevii despre crimele comunismului, începând din 1917 cu revoluția bolșevică, trecând prin stalinism și până la cădereă zidului Berlinului în 1989? De ce să nu învețe elevii despre lagărele de exterminare comuniste din țara noastră unde până în 1964 condamnații politici (străbunicii, bunicii și părinții unora dintre noi) au fosttroturați, puși la muncă silnică și asasinați?

via G4Media

Marcel Bartic, profesor de istorie la liceu: Vorbim despre cetățeni români care au locuit lângă noi, au fost vecini cu noi, au fost colegi, nu de alt popor

Senatul a primit recent în calitate de cameră decizională o propunere legislativă adoptată de Camera Deputaților care prevede studierea obligatorie a a Istoriei evreilor și a Holocaustului. Marcel Bartic este profesor de istorie la Complexul Educațional Laude-Reut – Instituție privată de învățământ din București – grădiniță, școală primară, gimnaziu și liceu. El a explicat într-un interviu la G4Media importanța acestei măsuri.

Marcel Bartic: M-am bucurat foarte mult. Este o măsură mai mult decât necesară în școlile din România și nu vă ascund că mi-aș fi dorit ca acest lucru să se întâmple mult mai devreme. Cu alte cuvinte, prima mea întrebare a fost: de ce abia acum?

Ar fi fost important ca lucrurile pe care le desprindem din studiul Holocaustului să fi fost accesibile elevilor din România mult mai devreme, în urmă cu 20 – 30 de ani, pentru că atunci am fi avut posibilitatea să începem așa cum ar fi trebuit această programă în școlile din România.

Până în acest an școlar studiul istoriei Holocaustului este prezent în școlile din România doar cu titlu opțional, pentru clasa a XI-a pentru elevii de la profilul uman, specializarea științe sociale. Opțional înseamnă că poate fi aleasă la bară cu alte discipline și n-am nicio îndoială că sunt multe licee din România care poate au ales altceva. La profilul real nici atât nu se studiază. În rest, în gimnaziu mai apare câte un capitol, câte un studiu de caz la clasa a șaptea și la clasa a opta.

De aceea, este imperativ necesar ca acest lucru să ajungă la toți elevii, pentru că nu vorbim despre babilonieni sau sumerieni, vorbim despre cetățeni români care au făcut și tocmai pentru că sunt concetățeni de-ai noștri care nu cunosc lucruri elementare despre acest segment al istoriei noastre mi se pare important să fie introdus în școală.

Reporter: De ce obligatoriu, se întreabă unii?

Marcel Bartic: Am să vă răspund din perspectiva profesorului care cunoaște foarte bine planurile cadru. Pentru elevii de liceu este foarte important să păstrăm o zonă din curriculum în care să formăm abilități și competențe legate de sfera aceasta a științelor umaniste, inclusiv în zona elevilor din zona disciplinelor tehnice sau profil real.

De ce spun asta? Dacă e să ne uităm la reacțiile unei părți a societății românești de astăzi este vizibil că aceste competențe nu au fost formate în școală. Timp de 20 – 30 de ani am mers pe ideea să scoatem ingineri, profesori de matematică și alte astfel de specializări și nu ne-am gândit deloc că acei absolvenți au nevoie de o modalitate de a se raporta la comunitatea din care fac parte.

Reacțiile și atitudinile antisemite, xenofobe și rasiste din spațiul public au cunoscut o recrudescență, o dezvoltare fără precedent, cel puțin în ultimii 30 de ani.

Reporter: Vorbeați de obligativitatea studierii istoriei Holocaustului. Criticii și scepticii susțin că această obligativitate va crea reacția inversă, de respingere.

Marcel Bartic: E o întrebare legitimă. Pe de altă parte această reacție de respingere poate fi atenuată sau favorizată de maniera în care profesorii de istorie înțeleg să transmită aceste conținuturi elevilor. Sigur că dacă profesorii de istorie vor fi primii care să spună “ne-au impus acest lucru” atunci va transmisă în spațiul public această manieră de studiere a Holocaustului.

Dar n-ar trebui să fie așa, profesorii de istorie ar trebui să fie primii care să salute și să recunoască importanța introducerea în planul cadru a acestei materii.

La nivelul liceului avem discipline care abordează noțiuni de cultură civică, or istoria Holocaustului este prin excelență o programă școlară care dezvoltă astfel de abilități și competențe și mă aștept ca profesorii de istorie, colegii mei, să susțină calitatea formativă a acestei programe școlare.

Reporter: În experiența dumneavoastră ați întâlnit profesori care fie sunt sceptici cu privire la această tematică a Holocaustului, fie sunt de-a dreptul antisemiți?  

Marcel Bartic: Absolut, dar mă simt obligat să vă spun că am cunoscut în ultimii ani și profesori, din fericire din ce în ce mai mulți, care se raportează corect la studiul Holocaustului, la sursele istorice care susțin această programă școlară. Așa cum, trebuie s-o spunem deschis, sunt profesori care neagă Holocaustul și o fac, din nefericire, de la catedră în fața elevilor.

Este un fapt penal, dar nu văd contextul în care autoritățile să reacționeze în vreun fel, adică dacă un profesor face astfel de afirmații în fața elevilor se presupune că un director sau un inspector ar avea habar despre ce e vorba, că sunt foarte mulți care nu știu lucrul ăsta, ca să nu mai spun că unii dintre ei rezonează cu astfel de afirmații.

De asta persistă acest scepticism la care vă referiți, ba mai mult, un negaționism toxic, pentru că este dezvoltat în fața elevilor.

Reporter: Ați auzit de cazuri în care elevi au reclamat profesori negaționiști?

Marcel Bartic: Nu și știți de ce? Elevii ar reclama dacă ar avea cunoștințele necesare. Or cei mai mulți dintre elevi n-au de unde să știe, dacă studiul Holocaustului nu s-a făcut în școală până acum cum trebuie.

De pildă, citeam în urmă cu câteva săptămâni un studiu efectuat de Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel”, din care rezultă că 25% sută din cei chestionați spuneau că Holocaustul e chestia aia care s-a petrecut în Germania Nazistă, 35% au spus că nu au cea mai vagă cunoștință cu privire la legătura dintre Holocaust și ceea ce s-a întâmplat în timpul celui de-al doilea război mondial în România.

Va să zică, grosso modo, mai bine de jumătate dintre cei care au răspuns n-au nici cea mai vagă idee că în România a avut loc un Holocaust, că au fost episoade care au marcat acest eveniment și n-au cunoștințe elementare despre asta, atunci cine să reclame? Ca să reclami înseamnă că ar trebui să ai cunoștințele necesare.

De asta mi se pare important să introducem această programă școlară în planul cadru, tocmai ca să le dăm elevilor instrumentele și cunoștințele prin care să aibă discernământul necesar atunci când întâlnesc astfel de afirmații.

Reporter: Unii au spus, dacă vreți să impuneți obligativitatea studierii Holocaustului, ce nu și obligativitatea studierii perioadei comuniste?

Marcel Bartic: Dar acest lucru se face deja. Ăsta este un argument pe care cei care neagă Holocaustul sau cei care neagă utilitatea studierii Holocaustului îl invocă ca și cum da de ce să faci aia și să n-o faci și pe cealaltă, ceea ce în engleză se numește whataboutism.

Persoanele respective nu cunosc programa școlară, care include studiul regimului comunist și al regimurilor totalitare și în plus pierd din vedere că Holocaustul a fost unic în istorie, a fost organizat sistematic de către stat și de aceea trebuie studiat separat de tot ceea ce s-a întâmplat în restul istoriei.

Cu alte cuvinte, nu este un argument de ce nu se introduce obligatoriu, pentru că asta se face deja, nu știu ei, asta e altceva, ar trebui să răsfoiască programa școlară.

Reporter: În final, v-aș pune o întrebare la care cred că vă așteptați – sunteți profesor la un liceu finanțat de o organizație evreiască. Și cred că nu vă îndoiți că o să vi se spună – păi sigur că susține asta dacă îl plătesc evreii. Cum răspundeți la această afirmație?

Marcel Bartic: Le-aș transmite celor care fac astfel de afirmații că preocupările mele privind studiul Holocaustului au fost prezente în spațiul public cu mult înainte de a colabora cu această școală.

De altminteri, aceste preocupări ale mele datează încă de pe băncile facultății și este cumva o zonă de interes pe care eu am dezvoltat-o în următorii ani, fie prin studii, articole, participări la conferințe, am cunoscut mai mulți supraviețuitori.

Eram la o școală de stat am reușit să am ca invitat un supraviețuitor al Holocaustului. Va să zică întreaga mea carieră de profesor – și am 17 ani de când sunt la catedră – a fost marcată de un interes vizibil și consistent pentru studiul acestei discipline.

Și ar mai fi ceva: cred că societatea românească a ajuns într-un punct în care acuzațiile acestea că faci lucruri “pentru că ești plătit” demonstrează, dincolo de acest subiect pe care-l abordăm acum, absența unei gândiri critice.

Este firesc, este legitim, ca un om care este familiarizat cu sursele istorice, pentru că eu despre asta vorbesc până la urmă, profesor de istorie, are convingeri, cunoștințe și competențe. Or, studiul Holocaustului nu ține doar de convingeri, ține de cunoașterea și recunoașterea surselor istorice, vorbim de un adevăr istoric, de unul dintre evenimentele istorice cele mai bine documentate.

Este important ca cei care ne citesc să înțeleagă că programa școlară privind istoria evreilor și Holocaustului nu se referă, așa cum am citit eu unele comentarii, la un alt popor, nu, vorbim despre cetățeni români care au locuit lângă noi, au fost vecini cu noi, au fost colegi.

Sunt oameni care în ultimele sute de ani și-au adus un aport substanțial la dezvoltarea pe toate planurile a societății românești. Vorbim de oameni care au luptat în războiul de independență, în primul război mondial, care au contribuit la înfăptuirea Unirii din 1918. Vorbim despre oameni care și-au adus o contribuție substanțială în domeniul culturii, al științei, în tot ceea ce înseamnă societatea românească, iar noi îi tratăm acum ca pe un alt popor? Nu, nu, nu, asta este istoria noastră și de aceea este important.

Repet: această disciplină are poate mai mult decât ora de cultură civică posibilitatea de a le forma elevilor posibilități și competențe de a se integra mai bine din comunitatea din care fac parte din perspectiva unor valori precum empatie, toleranță, acceptarea diversității. Studiul Holocaustului este prin excelență o materie care favorizează formarea unor astfel de competențe.

estre

Deja un comentario

Tu dirección de correo electrónico no será publicada. Los campos obligatorios están marcados con *